Las tot timpul arhivarea pozelor pe ultimul moment, acel moment cînd fie nu mai am loc în telefon (cu cele din cameră sunt un pic mai organizată), fie mă pregătesc pentru o nouă “umplere” de poze, de un capitol nou, iar păstrarea celui tocmai închis simt că trebuie să o fac cu grijă.
Așa a fost și astăzi: o zi de arhivare, peste 7700 de poze, sute de momente de care îmi voi aminti cu drag, emoții cu oameni speciali pe care îi am alături de mult timp și pe care o să îi păstrez alături toată viașa , locuri în care aș vrea să revin mereu și mereu, aminitiri construite pe o adiere de vânt, un susur de apă, un clinchet de pahare ciocnite de sarbătoare, un val care vrea să urce tot mai sus pe mal, zâmbete și o stare de bine caldă care mă cuprinde.
După ce am retrăit în mod condensat un an întreg prin fotografii am simțit înca o dată ce an grozav a fost și sunt foarte recunoscătoare pentru fiecare moment și trăire, precum și fiecarui om drag care mi-a făcut anul mai frumos.
hai hui prin weekend 