La început de aprilie am ajuns din nou în Sicilia, pe coasta de vest de data aceasta. Am stat în Palermo, am mers cu trenul și autobuzul cât pentru an, am descoperit locuri la care merită să te întorci, am gustat din bunătăti locale și am decis că va mai urma încă o vizita și încă una….
Ziua 1 – Trapani
La Trapani se ajunge cu autobuzul. Este o alternativă mult mai convenabilă decât trenul (care ar face 4 ore și ar presupune 2 schimbări). Cu bus-ul, în 2 ore, ești la Trapani. Autobuzul se ia de la autogara lipită de gară, cursele fiind zilnice.
Oraș port, fostă cetate, Trapani este încojurat de un zid gros ce formează acum o promenadă foarte frumoasă. Marea din Trapani are cele mai multe nuanțe de albastru pe care le-am vazut. Liniștea plimbării este întrerupta doar de vreun pescaruș rătăcit în căutarea pieței de pește, pentru o pradă ușoară, sau de muzica tare și bună ascultată de un localnic nostalgic, în timp ce întinde rufele pe balcon.
Langă Trapani, cocoțat pe un munte, se află Etrice, un sătuc ce gazduiește o cetate veche, pe care nu am reușit să îl vizităm (autobuzul 21 și 23 ne-ar fi dus la Funivia – funiviaetrice.it – dar aceasta era inchisă datorită vântului puternic).
Ne-am plimbat pe străduțele înguste, ne-am bucurat de soare și mi-am bălăcit picioarele în mare, cu bucurie de copil.
Am asistat și la o livrare atipică, dar foarte des întâlnită în Italia: panara, respectiv livrare de bunuri prin coborârea unui coșuleț legat de sfoară, rapid și simplu de alimentat bătrânei carora le este greu să coboare din blocurile fără lift.
Ziua 2 – Agrigento – sau ce au făcut grecii prin Sicilia
La Agrigento se ajunge cu trenul, în 2 ore și 30 de minute. Este foarte pitoresc drumul, trenul trecând printre munți stâncoși și dealuri cu diverse culturi. Toată Sicilia pare plină de oameni muncitori (că or fi români, ucrainieni, polonzi sau sicilieni déjà nu mai contează). Orașul “nou” este cocoțat pe un deal, sus, până în vârf, iar templele sunt ușor coborâte spre mare, dar tot înălțate, pentru că trebuiau să asigure o bună vizibilitate spre mare și o priveliște în măsură să inspire. Valea Templelor este complexul arheologic înscris în patrimoniul UNESCO, fostă colonie grecească, care, după umila mea cunoaștere, cred că găzduiește unele dintre cele mai frumoase și bine restaurate partenoane din afara Greciei. Templele dorice impresionează prin mărime, prestanță și te fac să te întrebi: oare cum era pe vremea când aveau viața? Clar este de trecut pe listă și de vizitat pe îndelete.
Ziua 3 – Spre Cefalu – duminica, ploaie usoara, înnorat
Am plecat cu întarziere spre Cefalu, duminică dimineața. Ploua așa frumos, mai mare dragul să stai în pat la somn. Așa că am ratat regionalul de 9:22 și am luat Intercity-ul de 9:55. A fost poate mai bine pentru că așa am asistat la un moment destul de des intalnit în gările italiene de provincie: o tânară studentă condusă de părinți spre un viitor mai bun. Părinții au urcat în tren, s-au asigurat că fata lor e bine și ar mai fi stat dacă nu erau goniți chiar de tânara, ușor rușinată. Și au coborat, dar dorul de copil e mare, astfel încât nu au renunțat ușor și s-au dus pe peronul paralel, pentru a-și privi copila în continuare. Surprinsă, tânăra domniță a început să facă gesturi disperate din mâini și grimase schimonosite pentru a-i alunga. Și credeți-mă, italienii pot fi la fel de expresivi din mâini, precum din vorbe. Până la urmă, i-a acceptat și au început să vorbească prin SMS și semne, iar la plecarea trenului, un zâmbet larg și o adiere timidă de mână, le-a adus probabil fericire părinților și o amintire de păstrat până la revedere. A fost un moment care mi-am adus aminte de ai mei, cu drag. Și m-am gândit că studentei noastre îi va părea rău, la un moment dat, că s-a rușinat de părinții ei și, în același timp, de entuziasmul, speranțele, efortul, dorul și toate emoțiile care îi cuprind pe cei mai mulți dintre părinți atunci când, conducându-și copilul spre facultate, sunt conștienți că îl conduc departe de ei. Rămân singuri și devin „părinți de WE și de vacantă”, rămân cu dorul, grijile și trebuie sa iși repoziționeze universul spre un alt centru. Nu mulți sunt cei pentru care centrul universului lor rămân tot copii, deveniți adulți, și „pierderea” îi lasă puțin goi. Așa îmi venea să îi spun tinerei: arată-le cât de mult îi iubești și spune-le cât de mult iți vor lipsi, strânge-i în brațe și desparte-te de ei de pe scările trenului plecând; bucură-te de fiecare moment alături de ei și fii recunoscătoare pentru toată iubirea și emoția lor pentru că nu știi pentru cât timp te vei mai putea bucura de ea. Dacă poți să îi faci fericiți cu fiecare moment petrecut împreună fă-o și în mod cert nu vei regreta.
Și aproape am ajuns la Cefalu.
Cefalu este o minunăție de oraș, înscris cu mândrie în clubul celor mai frumoase sătuce italiene. Micul orașel găzduiesșe al 51-alea monument italian înscris în patrimoniul UNESCO – catedrala Cefalu, catedrala Arabo-Normana – o bijiterie arhitecturală ale cărei picturi m-au făcut să mă simt într-o biserică ortodoxă. https://it.wikipedia.org/wiki/Duomo_di_Cefalù
Cefalu are o plajă generoasă, o faleză cât tot orașul, străduțe cochete pline de magazinașe de suveniruri și restaurante cu menu-uri care mai de care mai îmbietoare.
Atmosfera este una foarte caldă, de poveste și, în ciuda vremii, ne-am putut bucura de o plimbare pe cinste. Așezat la poalele unui munte ce găzduiește Templul Dianei (la care nu am urcat), cele mai frumoase case rămân cele care se fac una cu marea. Deși multe dintre ele găzduiesc restaurante acum, mă tot gandesc cum e sa locuiești într-o astfel de casă și să te trezești dimineața în cântec de valuri. Cred că este minunat.
Ziua 4 – A fost o lungă plimbare cu autobuzul, înspre și dinspre Marsala. Ne-am dus acolo pentru faimosul vin de Marsala, bazinele de sare și morile de apă, dar ne-am ales doar cu apa multă :), ploaie torențială, o plimbare prin băltoace și o cafea bună. Am facut vreo 6 ore cu autocarul (dus-întors) și cam atât. Probabil că dacă era frumos afară și am fi închiriat o mașină am fi putut descoperi o Marsala frumoasă, dar nu a fost cazul nostru. Dacă voi vetț fi mai norocoși, iată aici ce cred ca merită vizitat: http://www.trapanistruzioniperluso.com/wordpress/cosa-vedere-a-trapani-2/saline-di-trapani-e-marsala/
Între zile și ziua 5 – Palermo
Probabil ca data viitoare când revin în zonă voi sta în Cefalu, asta ca sa vă dați seama cât de mult mi-a placut Palermo :). Exagerez, evident. Palermo este renumit pentru street food (a câștigat și un titlu recent în acest sens) și ne-a demonstrat-o și nouă: am mâncat mațe de oaie fripte și am fost pe punctul de a mânca și niște pește (dar nu ne-a ieșit). Pozele de mai jos pot transmite un pic din “emotțe”, de miros și gust ne-am bucurat doar noi. Mi-au placut foarte multe in Palermo: catedrala arabo-normanda, o bijuterie arhitecturală (https://en.wikipedia.org/wiki/Palermo_Cathedral ), teatrul Politeama https://it.wikipedia.org/wiki/Teatro_Politeama_(Palermo) și transmisia live din Teatrul Massimo (piata Verdi). Am ajuns și într-un mall, mergând cu tramvaiul 1, care ne-a purtat printr-o periferie sărăcăcioasă, printre personaje pitorești, către un centru comercial plin ochi, unde bunul gust și simt fuseseră uitate prin centru. A fost o experiența, până la urmă despre asta trebuie sa fie in viața, nu?:)
hai hui prin weekend 