Torino – o surprinza frumoasa sau cum a picat o paradigma

Trebuie sa recunosc ca unele iesiri nu sunt atat de documentate si nici atent selectate. Sunt si mai putin de atat – sunt bilete de avion gasite mega ieftin – dar si mai mult – sunt escapade si momente de trezire din adormirea cotidiana.

Asa a fost si cu Torino. Am gasit bilete mai ieftine decat daca ma duceam la supermarketul din colt pt aprovizionare. Tot ce stiam despre Torino inainte de a cumpara biletele: giulgiul din Torino, oras „muncitorec”, o comunitate mare de romani, apropierea de munti si de ski, plus cateva amintiri din studentie povestite de colege (nu f pozitive). Dupa ce am cumparat biletele, de fapt inainte de calatorie, am inceput sa caut si sa descopar. Si realitatea a fost si mai placuta.
1. Drumul si transportul:
– deja obisnuitul wizz: plecare lejera la ora 13:20 miercuri, intoarcere duminica 18:50 cca; de cand sunt bilete cu loc, nu trebuie sa te mai preocupe langa cine nimeresti. Se pare insa ca multi nu au aflat ca sunt cu loc biletele pentru ca in continuare se formeaza o coada tip gramada cu cel putin 30 min inainte de imbarcare. Sau sunt doar nostalgici, cine stie.
– de la aeroport exista o cursa operata de Sadem care ajunge in centru, la cele doua statii de tren Porta Susa si Porta Nova. Biletul costa 6.5 euro de persoana, se cumpara de la automat sau din masina si bus-ul circula din jumatate in jumatate de ora – http://www.sadem.it/en/prodotti/collegamento-aeroporti/torino-caselle-international-airport.aspx
– prin oras si imprejurimi: trenul, metroul si mersul pe jos sunt sfinte. Apropo de metrou: este printre putinele, daca nu singurul metrou din Italia complet automat, fara conductor. E interesanta senzatia pe care o ai stand in fata si punand frane:). Este super avansata infrastructura si legaturile dintre ddiferit ele mijloace de transport fac viata extrem de usoara (cred ca ma repet spunand ca au o infrastructura grozava).
2. Cazarea:
– am ales sa stam langa Porta Nova, gara centrala. Desi imprejurimile garilor sunt pestrite, in Italia garile sunt in centru, acesta fiind si cazul Portei Nova. In plus, de cele mai multe ori e bine sa ai optiunile deschise in materie de vizitat imprejurimile si cu trenul aproape e mai usor sa te organizezi
– am stat la Hotel Urbani, hotel de 3 stele, curat, mic dejun bogat (ar fi mers si niste legume in menu), wi-fi schiopatand, dar sa spunem sa iti poti face totusi treaba cu el. Am avut chiar si frigider in camera, util daca vrei sa iti faci un sandwich sau sa te racoresti egoist:) cu un prosecco
– in apropiere (200 de m) este si un supermarket – reteau Crai – pentru mici aprovizionari si adapat:). Duminica nu este deschis, deci sa va luati apa de sambata.

3. Prin oras. Am batut orasul la pas, in lung si in lat. Sunt cate piete impresionant de mari, mari de tot – piata Vittorio Veneto, piazza San Carlo, Piazza Castello, Piazza della Republica, inconjurate care mai de care de portici. De fapt, bulevardul principal, via Roma, mi-a adus cumva aminte de Bologna cu portici pe sub care mergi pe soare, ploaie si vant pana in Piazza Castello.

Bisericiile sunt adevarate monumente de arta. Va recomand sa intrati in cat mai multe. Dar neaparat sa intrati in Biserica San Lorenzo, unde se afla Giulgiul. Nu veti vedea efectiv giulgiul, ci cutia in care este tinut si multe poze ale acestuia. O concluzie pe care am tras-o, vazand copia giulgiului, ar fi ca era foarte inalt Cristos considerand ca giulgiul desfacut are 4.m, iar imaginea profilata pe jumatate din el acopera in lung mare parte din panza.
Palazzo Releale este inconjurat de gradini si flancat in partea stanga de Porta Palatina , un zid vechi de peste 1000 de ani sustinut de 2 turnuri ceva mai noi. In zona pietei Castello cetatea veche de peste alte sute de ani se imbina cu muzeul de arta intr-o singura cladire cu doua fete. In palat opulenta si fastul sunt la ele acasa: statui imense, sali imbracate in tapiserii, tablouri si tavane cu sculpturi minutioase. Una din sali gazduieste una dintre cele mai bogate colectii de arme si armuri, cu pistoale si arbalete sculptate in fildes si poleite in aur. E clar ca nu m-am nascut in vreo familie de nobili pentru a putea intelege catusi de putin de ce cineva ar avea nevoie de toate acestea (in afara de a demostra si cultiva statutul) dar in mod cert fara acesti nobili multe opere de arta nu ar fi putut fi realizate.
Muzeul National al Cinematografiei ne-a purtat in timp, de la inceputul primelor imagini misagini de la decoruri de filme si , in jocuri.

Am urcat si la catedrala Superga cu furnicularul din statia Assi. O experienta care mi-a amintit ca nu tot ce e scris se si intampla, respectiv programul trenuletului:). Catedrala imensa. Merita sa urci pentru panorama, altfel cred ca poti folosi mai bine cele 3 ore care s-au scurs in aceasta experienta.

Muzeul egiptean este musai de vazut. Este cea mai mare expozitie de artefacte egiptiene din afara Egiptului. Si, intr-adevar este incredibil sa vezi ce faceau egiptenii in anii 3000-2000 i.Cr. Ma intreb (nedrept tr sa recunosc pt unii) ce vom lasa cei mai multi dintre noi in urma: harduri cu tone de informatii si mult plastic. Nu ca ar fi obligatoriu sa lasam ceva fizic, dar o amintire placuta si experiente pozitive asupra noastra si a celor pe care ii intalnim e obligatoriu sa lasam:). Egiptenii pare ca nu vroiau sa lase nimic la cate luau dupa ei, vieti inclusiv…

4. Prin imprejurimi. As fi vrut sa pot vizita mai multe orasele din jur, dar m-am bucurat sa pot vedea si doar doua. Imi place mai mult Italia oraselor mici decat cea a metropolelor aglomerate.
Am descoperit Asti (de unde este si producatorul de vinuri spumoase) si frumusetea oraselor mediavale, atemporale parca, cu viata proprie, autosuficiente sij extrem de pitoresti. Atmosfera asta calda, familiara, mirosul de ziduri vechi si de lemn ars, stradutele inguste si oamenii care se bucura de viata si de familie in jurul unei mese de pranz intr-o osterie traditionala, condusa din tata in fiu de un localnic, toate acestea le gasesc pur si simplu datatoare de stare de bine si specifice doar Italiei.
Am mers si in Pinerolo, un alt orasel mic medieval, apropiat de granita cu Franta. Ne-am planificat escapada intr-o zi de sambata, zi de targ in piata mare (si in toate Italia). Targ cu de toate, dar cel mai mult ma imbie tarabele si masinile cu peste, carne, branzeturi si verdeturi. Atata varietate si atatea arome mai rar gasesti in alte parti. Tot aici am gasit pe straduta laturalnica si o biserica ortodoxa romaneasca, semn ca este intr-adevar mare comunitatea de romani.

Si uite asa au trecut cele cate zile de aer italian, cu capucino, pizza, aperol si prosecco dar mai ales cu amintiri placute imprimate sper pentru cat mai mult timp in memorie. Ma va ajuta si blogul:)

PS. Iar drumul de intoarcere a fost savuros, cu povesti auzite de la romani plecati de o viata din Romania (dar reveniti la pensie sau reintorsi acasa in tara chiar daca au crescut in Italia). E superba Italia, mereu spun ca as putea trai acolo, dar mereu revin cu dor si drag de ai mei si de tara.