Spania cu orașele ei albe și Costa de Sol

Stefania

A fost a doua oară când am ajuns în Spania. Abia acum am descoperit Spania orașelor mici și a comunităților apropiate, dar și Costa del Sol cea bine cunoscută și plină de turiști. Orașele albe ne-au impresionat, nu-i de mirare, dacă veți vedea pozele.

Traseu:

Unde mai trebuia să ajungem, dar nu am reușit: la il caminito del Rey – https://reservas.caminitodelrey.info/?lang=en. Am încercat să cumpărăm bilete, dar nu am găsit. Am primit niște rezervări, dar nu am putut să le activăm….prin urmare va trebui să revenim în zonă.  Învățătura din asta: nu lăsați pe ultima clipă programarea, dacă vreți cu adevărat să ajungeți acolo. Mie mi s-a părut simplu, dar realitatea a fost alta.

Cazare: booking și de data aceasta

  • Malaga, questhouse Casa Mata Central, de evitat – cameră cu geamuri care dădeau într-un hol, baia comuna, sentiment de studenție (fapt ce ar trebui sa fie fun, dar nu a fost cazul)

Transport:

  • Avion direct la Malaga, cu Ryan Air
  • Local, am închiriat mașină, Sixt, max 35 euro/zi

Mâncarea:

Nu vă faceți nicio problemă, o să mâncați tare bine😊, iar de vă plac fructele de mare și vita medium-rare, ați ajuns unde trebuie. De nu, și din tapas te poți sătura lejer. Nu mai zic de calamari. Cu 30 de euro poți manca ok în doi. În Mijas, am nimerit la cel mai ce restaurant cred, într-o mică piațetă, pe o mică terasă, cu o super priveliște, un cost cam mare, dar o servire impecabilă și o mâncare divină. Din pacate nu îmi amintesc numele restaurantului. Poate îl veți recunoaște din poze.

Resurse:

https://www.planetware.com/spain/top-rated-pueblos-blancos-white-villages-of-andalusia-e-zzz-11.htm

Povestea:

Dacă îți place să călătorești, fii atent la peisajele și orașele din filme, chiar dacă nu te uiți la film😊. Iți pot veni idei de călătorie.

Așa a fost cu ieșirea asta în Spania. Mă uitam la un film, cu laptopul în brațe și telefonul deschis😊, când o cursa zgomotoasă de mașini într-un peisaj magic m-a făcut atentă. M-am lipit de televizor și am urmărit cu atenție să surprind ceva. Când mi-a sărit în ochi numele unui restaurant am google-it instant. E bun și multiscreening-ul la ceva.  Acțiunea se petrecea în Ronda, destinația de interes maxim din călătoria noastră. După ce am stabilit că trebuie să ajungem la Ronda, am început să croșetăm la traseu. Și atât de multe resurse poți găsi la un simplu click distanță, încât tot traseul ni s-a deschis în fața din câteva click-uri.

Malaga. Am văzut-o în prima seara când am ajuns doar așa cât să mâncăm în oraș la un restaurant tipic și să facem baie de multime cu toți cei care erau pe străzi. Am găsit mare și foarte mare orașul, cu o zonă pietonală generoasă și o faleză și mai generoasă. La finalul călătoriei am descoperit-o mai bine, in tihnă și la pas, cat e faleza de lungă. La hotel recepționera era romancă. Era în Spania de la 16 ani, iar acum avea aproape 30 și urma să se căsătoreasca și să plece cu soțul în alt oraș, nu mai rețin care, dar știu ca era unul mai mic. Era din Constanța, îi era un pic dor de acasă, dar avea deja viața ei aici și nu se gândea să revină în România mai mult decât pentru o vacanță.

A doua zi, în drum spre Porta, am respirat toată primăvara dealurilor verzi, a pomilor înfloriți și a păsărilor cântătoare și încântătoare. Vai ce frumos grăiește natura cand o ascultăm pur și simplu. În drum am trecut prin Setenil de las Bodegas. L-am gasit pur și simplu senzațional. Era în jur de 11:30 când am ajuns, într-o zi de vineri, cred. Sătucul parcă se “liniștise” dupa forfota dimineții. Localnicii se întorceau spre casă cu cumpărăturile pentru prânz, soarele începea să încalzească totul mult mai bine și să accentueze contrastul caselor cu acoperiș de piatră. Am urcat și coborât pe străduțe, am făcut poze peste poze, din toate unghiurile posibile, din dorința de a surprinde tot mai mult frumusețea și magia momentului pentru a le retrăi un pic odata întorși acasă. Sincer, ăsta a fost și primul motiv care m-a făcut să încep să scriu despre locurile pe care le vizităm. Mi-am dat seama cât de mult uit si cât de puține rețin…Prin scris le imprim mai bine, le uit mai greu și pot reciti orcând. Revenind la Setenil, am luat prânzul la un mic restaurant, chiar sub piatra pentru care este cunoscut satul. Și pentru că tot nu ne săturasem de tot ce vedeam, cafeaua am băut-o vizavi, cât sa vedem tot mai bine casele în piatră.

În Porta am ajuns după amiază. Aveam cazare foarte aproape de centrul vechi al orașului, de zona comercială și podul faimos, sau mai bine spus poarta. Și am văzut cam tot ce era de văzut din oraș. Și după ce cobori cât poți de mult să vezi podul din cea mai bună poziție și mai urci putin la dreapta, cobori la stanga și înapoi sus, te mai întorci un pic pentru că e prea frumos și nu știi când mai revii … un pahar de vin în fața unui apus superb era tot ce ne puteam dori pentru o zi atât de frumoasă.

În căutarea traseului către mare, spre faimoasa Costa del Sol, am dat peste orașele albe, moment în care ne-am propus să vedem cât mai multe în drumul nostru spre apă. Și am trecut pe rând prin Gaucin, Casares și încă două al carui nume nu l-am notat:(. Adevarate bijuterii, prin locație, „culoare”, curățenie, flori, dar mai ales prin oamenii locului care mergeau agale, dar sigur, se opreau să socializeze, motiv bun să facă și un pic de politichie, doar un pic, și care reușeau să creeze o atmosferă de familie mare și fericită. Totul era condensat parcă, în timp, dar și în spațiu, iar străduțele înguste, albul curat, oamenii mișunând iți dădeau un sentiment fantastic de apropiere, căldură, intimitate. Și liniște, multă liniște.

În Estepona am fost în trecere. Ne-am plimbat pe faleză și pe străduțele din centrul vechi. Am mâncat la un restaurant unde ne-a servit un român. Ne-am bucurat să putem vorbi în română cu el și să primim recomandări din vastul meniu de pește. Era tacut, nu ne-a spus prea multe despre el, ci doar că lucrează de puțin timp acolo. Platoul de pește și fructe de mare a fost delicios. Cazarea o aveam în afara orașului. Aveam să descoperim, de fapt, că din Estepona până în Marbella și chiar Malaga, era un „oras continuu”, de fapt Costa del Sol, cu hoteluri și case de vacanță (care mai de care mai luxoase), mai aproape sau depărtate de mare. Aici iși petrec mulți englezi vacanțele și tot aici se mută la bătrânețe. Nu-i de mirare că există un post de radio în limba engleză unde pauza de publicitate era plină de anunțuri de proiecte imobiliare și de cât de ușor se divorțează la distanță😊. Da, ați citit bine: reclamele la avocați care desfac căsnicii la distanță erau dese. Nu știu cum va fi după Brexit… dar în mod cert britanicii nu vor renunța la proprietățile din Spania. Revenind la cazare, trebuie spus că a fost WOW. Și de unde ne gândeam să facem o baie în mare, cațiva nori și vântul ne-au oprit, dar am profitat de piscinuța casei și m-am bălăcit puțin. Bunul gust, atenția la detalii și confortul pe care l-am simțit acolo, îl mai regasesc doar acasă. Aaa și tot cartierul unde eram era plin de case de vacanță mega luxoase. Mai erau și de vânzare, dacă vreți. Cu prețuri începând de la peste 1 million de euro, găseai ceva frumos si accesibil….:)

A doua zi am plecat spre Malaga trecând prin Marbella și sătucul Mijas. Mare, soare, mulți englezi deja în vacanță la mare și mai mulți turiști în centrul istoric al Marbellei, unde casele erau mici, cochete și albe (normal), cu mușcate roșii si puternic înflorite. Către Mijas, am urcat destul de mult cu micuța mașina care părea istovită în curbele din apropierea satului. A fost ultimul oraș alb pe care l-am vizitat. Măgărusii care erau puși la munca de taximetrie, pentru divertismentul turiștilor presupun, erau cam triști, deși aparent iși purtau mândri desagile colorate și ciucurașii. Iar soarele și căldura nu le facea munca tocmai ușoară. M-a surprins să văd turiști bine făcuți pe măgărușii firavi. Eu aș fi sunat la protecția animalelor, dar m-a oprit cineva mai realist de lângă mine… și nu am facut-o…Altfel satul foarte frumos.

Am ajuns în Malaga după amiază și am descoperit plaja, cu Malagueta, și portul. Ne-a plăcut Spania în această ieșire și ne-am propus, cum facem de fiecare dată, de altfel, să revenim pentru a vedea ce nu am reușit să vedem.

Publicat de Stefania

2 comentarii

Dacă ai un gând despre ce ai citit mai sus, lasâl aici

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.