De foarte multă vreme îmi doream să ajung la Petra, să tot fie vreo 10 ani, de pe vremea unei promoții pentru cardurile Amex:). Acum 1 an am renunțat la o călătorie la Eilat, cu destinația Petra; era în decembrie, dupa Crăciun. Lucrurile bune vin la timpul lor:) și până în primavara acestea se pare cā nu era vremea lor. Și așa am ajuns la Petra la final de martie (2019).
Traseul:
- Petra, Wadi Rum, Aqabba, satul Dana (rezervația biosferei Dana), Marea Moartă, Mount Nebo, Amman
- Din googlemaps: https://goo.gl/maps/n4hpfLNQvoR2
Transportul:
- Ryan Air zbor direct București – Amman, oră super decentă, în fiecare marți și sâmbătă – cca 115 euro/persoană, travel light, fără bagaj la cală
- Local am închiriat o mașină de la Holidays Auto, platformă online, cei mai ieftini conform celor de la Momondo; cca 120 de dolari (full insurance) pentru 4 zile; mașinile sunt de la Auto Nation, nu se ridică din aeroport, ci de la cca 10km în afara lui, cu pick up din aeroport din partea unui reprezentant Auto Nation. Ne-au facut upgrade la o mașină mai mare, a fost ok, insă nu vă așteptați să fie cele mai noi și curate mașini (cum e prin Europa), dar nici nu ai nevoie;
- Se circulă super ok cu mașina, sunt ok-eish străzile. Poliția e la datorie, dar opresc foarte rar mașinile inchiriate. Ne-au oprit de câteva ori, s-au uitat la pașapoarte, ne-au urat “welcome to Jordan” și ne-au facut semn să trecem.
- Ne-am simțit în siguranță în Iordania, iordanienii fiind foarte amabili cu turiștii, într-un număr de cca 590.000 pe luna (decembrie 2018)
Cazare: am făcut rezervările pe www.booking.com
- în Wadi Musa (Petra) am stat la Candles Hotel – destul de modest la un cost cam mare (cca 75-80 euro/noapte), dar probabil că atunci când am căutat mi s-au părut prea scumpe celelalte; aș alege alt hotel dacă aș merge din nou. La fața locului, păreau mult mai ok (dar nu știu la ce cost) hotelurile: La Maison Petra, Movenpick, Petra Guest House (acesta arăta superb).
- În Wadi Rum am stat într-un camp “de beduini” – la Hasan Zawaideh Camp; superb a fost, la 65 de euro cu cina și mic dejun incluse;
- În Amman, la Locanda Boutique Hotel și s-a lasat cu party si muzica live; costul ceva mai mare, 116 dolari/noapte
Mâncarea:
- Mâncarea este pur și simplu delicioasă, oriunde ai mânca.
- În Wadi Musa (Petra) fiți pregătiți să dați cca 40 de dolari pentru 2 persoane; am realizat că este foarte scump doar după ce am mâncat în Aqabba și Amman. În Aqabba am dat 10 dinari pe salate delicioase și saorma.
- Am mâncat tare bine: antreul din salatele reci este delicios – humus, babaganuș, mutabal, lebneh – iar porțiile sunt enorme (în Aman și Aqabba); mansaf-ul este delicios, kebab-ul este super aromat (cu multe verdețuri).
- În Petra vă recomand să mâncați chiar la restaurantul din cadrul sitului – Crowne Plaza – unde cu 17 dinari/persoană ai un bufet super bogat. Aici am mâncat și cel mai simplu desert ever (de la ei): nu mai știu cum se chema dar o să il recunoașteti după descriere – într-o tavă este pusa pâine, se adaugă lapte cald, cu arome (vanilia se simțea cel mai mult), scorțisoară și fulgi de migdale. Mmmmm a fost delicios.
- În Aqabba am mâncat la o terasă aproape de faleză. Obișnuiți cu prețurile din Petra, am fost plăcut surprinși de cât de ieftin a fost:)
- Iar în Amman a fost o cina grea:), dar tare bună
Altele utile (tips & tricks):
- Jordan pass-ul este de cumpărat înainte de călătorie. Are taxa de viză inclusă și intrarea la Petra, plus alte gratuități și beneficii. https://www.jordanpass.jo/
- Costurile în roaming sunt prohibitive de-a dreptul, astfel încât o cartel locala este de mare ajutor. Am luat de la Umniah, cu 15 dolari am avut 8G de net (nu i-am consumat) și 15 minute naționale + 15min internaționale. https://www.touristjordan.com/buy-local-sim-card-jordan/
- Cursul de schimb este fix, iar la final de martie era 1 dinar = 0,71 de dolari sau 0,89 de euro, plus comisionul care variază. La Housing Bank (în aeroport) am primit cca 69,70 de dinari pe 100 de dolari, iar în Petra 69 de dinari pentru aceeași sută, la o casă de schimb.
- Se poate plăti cu cardul, în general. Am gasit POS unde nu te aăteptai, în situl Petra, pe drumul spre mănăstire;), la comercianții de suveniruri.
- În Wadi Rum, la intrarea în zona protejată, veți fi întâmpinați de cei care organizează jeep desert tours. Vin la tine de cum te-ai dat jos din mașină. Intrați întâi în centrul de informare turistica (https://www.wadirumprotectedarea.com/visitor-center) si cumparati de acolo, este mai ieftin cu cca 13 dinari (adică va costă 67 dinari). Noi ne-am lăsat luați pe sus de cum ne-am dat jos din mașină și ne-a costat 80 de dinari. Dacă ajungeți mai devreme (până în ora 9:00), vă puteți lipi de un grup și cred că devine mai ieftin
- E musai să stați într-un campsite de beduini:), cum ar spune o localnică: “dacă nu stai într-un campsite, nu ai experimentat complet Wadi Rum”.
- E bine să aruncați o cremă de soare în bagaj, o șapcă și o eșarfă. Vă vor fi de folos la Petra și în desert.
Povestea și pozele
Iordania este o țara mică, foarte aridă, a doua țară din lume cu cele mai puține resurse de apă. Lipsa apei se vede: cu câteva excepții, totul este uscat, piatra și nisip cât vezi cu ochii, casele sărăcăcioase cu bidoane imense deasupra, ferestre mici și multe grilaje. Casele mai înstărite sunt baricadate cu garduri înalte, sârmă ghimpată, iar poze mari cu regele Iordaniei vezi peste tot. Curățenia nu este punctul forte, cum nici ordinea nu este. Mă gândesc că lipsa apei contribuie mult la asta. Oamenii pe care i-am întâlnit pe drum, în sate, sunt simpli, arabi și musulmani, îmbrăcați cel mai des în haine specifice zonei, barbații purtând cămăși lungi până la pământ, iar femeile, atunci când le vedeai, dacă le vedeai, purtau niqab sau doar hijab. În orașe, lucrurile stau diferit, vestimentația fiind mult europenizată. Discrepanțele sunt foarte mari între viața la țară și cea la oraș. Ne-am întrebat ce fac iordanienii în satele din mijlocul pustiului, multe păreau părăsite, fără apă, fără multe, destul de mulți la cort, cu caprele și cămilele după ei. Nu este ușoară viața lor, dar s-au adaptat și fac asta de mii de ani. Citeam ca Ammanul este atestat în anul 7500 BC.
La Petra
Petra este fabuloasă. Mă așteptam să fie WOW, dar așteptările mi-au fost depașite cu mult. Este incredibil ce a putut face omul, cu puțin ajutor de la natură.
Am intrat in sit dimineața, în jur de 9:30 și am ieșit seara, la 19:00. Sunt multe de văzut, pe cărările care te urcă și te coboară prin munții complexului. Să le urcați pe toate, merită din plin, chiar dacă se lasă cu febră musculară vreo 2 zile după. Nu am încercat mersul cu cămila sau cu măgărusul; mi-a fost prea milă de ei. Să luați niște mere cu voi, cămiluțele vă vor fi recunoscătoare. Și un sandwich în plus nu strică, pentru câinii și pisicile prietenoși des întâlniți la Petra. Foarte mulți turiști își luau un ghid local care îi plimba și le povestea câte puțin despre fiecare obiectiv vizitat.
Din categoria curiozități, vânzătorul de la magazinul de suveniruri ne-a spus câte ceva despre obiceiurile locului, în ceea ce privește interacțiunea dintre femei și bărbați. Arabii sunt mai deschiși și pot vorbi cu femeile liber. Musulmanii, în schimb, nu vorbesc cu femeile fără să ceară permisiunea soțului, la fel cum urma să aflu (dintr-o gafă) că nici nu dau mâna cu femeile. Ne-am dus într-un alt magazin de suveniruri, invitati de vânzătorul care ne-a oferit și un tur cu mașina către o alta intrare din Petra. Ne-a povestit ce și cum, iar la despărțire i-a strâns mâna de la revedere alui meu, și hop și eu să întind mâna. Am văzut ezitarea pe fața lui…am dat să retrag mana și totusi mi-a strâns mâna, spunând că nu are voie să facă asta, dar că se va “curâța” prin rugăciune. Mi-am cerut scuze și am plecat.
În deșert, la Wadi Rum
Pentru noi a fost prima oară în deșert. Este spectaculos. Atâtea feluri de nisip nu am văzut într-un singur loc. Pare că ești pe lună uneori. Munții care răsar din nisip sunt atât de diferiți, într-o zonă atât de concentrată: din rocă roșie, alb-gălbuie sau maron închis cu inserții negre. Sunt multe de văzut în Wadi Rum, un circuit durează minim 4 ore, cu peste 15 puncte de atracție de văzut.
Odata ajunsi in campsite Hassan ne-am dat seama că avem ceva timp până la cină și am dat o fugă până în Aqabba. Nu pot spune că am fost impresionați de oraș (am văzut doar o mica parte din faleză ce e drept), dar agitația, aglomerația și haosul au un farmec aparte. Iar cafeaua turceasca la nisip, cu cardamon, e tare bună.
Reîntorși în campus, am luat cina și asistat la o scurta demonstrație de dans tradițional, al bărbaților bineînțeles. După cină am luat ceaiul într-un cort amenajat intocmai precum cel al beduinilor. De altfel, în excursia în Wadi Rum, la fiecare obiectiv era și un cort unde benduinii te invitau la ceai și la suveniruri. Eșarfele faimoase veneau la pachet cu o demonstrație de aranjare pe cap.
Spre Amman, pe la Marea Moartă, Dana și Muntele Nebo
Am plecat dis de dimineața din campsite și am mers pe malul înalt al Mării Moarte. Sincer mă așteptam să fie ceva resorturi și zone de plajă. În afară de zona Mujib, “coada” marii și parcările de pe drum nu gasești alte zone de coborât la mare. Până la Marea Moarta, am trecut pe lângă rezervația biosferei Dana (http://www.wildjordan.com/eco-tourism-section/dana-biosphere-reserve) și ne-am oprit în Dana Village. Sătucul era în reconstrucție, iar priveliștea spre valea Dana te invita să stai mai mult pe acolo. Ne-am continuat drumul și, mergând printr-un sat la șosea, am trecut printr-un târg și agitația lui. Comercianții de zarzavaturi se întreceau în promovarea produselor, dotați fiind cu stații puternice și microfoane. Am trecut și pe lângă un cort care părea de nuntă sau era pur și simplu pregătit pentru o reuniune. La intrare erau alianiți mulți bărbați și toți invitații dădeau rând pe rând mâna cu ei și se îndreptau spre cort.
Coborârea din munți este palpitantă, iar peisajele sunt demne de cărți poștale. Din loc în loc, în parcāri, drumeții se opreau să ia masa. Era o întreagă ceremonie: scoteau covorul persan (de cele mai multe ori), grătarul, platouri și platoașe, nelipsita pungă de lipii, termosul și butelia. Le-am urmat și noi exemplul și am luat prânzul pe malul mării și pe capota portbagajului. ieșind din tiparul locului.
De la Marea Moartă ne-am îndreptat spre Muntele Nebo, locul unde a murit Moise, transformat acum într-un muzeu memorial. Mai multe găsiți aici: https://www.seetheholyland.net/mount-nebo/
În Amman am ajuns pe seară, prea târziu pentru a vizita Citadela și orașul. Am mers doar pe Rainbow Street, aparent o stradă faimoasă la ei. Amintirea cu care plec din Amman este legată de multeeeeeele scări pe care le-am urcat și coborât ca să ajungem pe Rainbow Street. Vreo 5 rânduri să fi tot fost, lungi de tot….:), 3 în coborâre, 2 în urcare. Mi-a amintit cumva de Lisabona, care este mai curată însă. Rainbow Street e plină de magazine și restaurante tip fast food. La întoarcere nu ne-am mai încumetat să o luăm pe jos, ci am luat un Uber. Șoferul, un tânăr student la contabilitate își împărțea ziua între cursuri (până la 15:00) și apoi Uber (până la 22-23:00). Își dorea să termine facultatea (mai avea 1 an de universitate și vreo 2 de master), să se căsătorească, să se angajeze și să-și ia o casă. În ordinea asta precisă. Avea o prietenă, probabil viitoarea soție și visa să plece în afara țării, în Europa. Era din Amman și datorită programului foarte încărcat nu prea avea prieteni.
La hotel ne aștepta un party cu live music. Nour Project veniseră tocmai din Egipt. Era plin de străini, muzica bună și ce m-a surprins este că se fuma în interior. Peste tot se fuma în baruri și restaurante, de altfel, și m-am teleportat în timp pe vremea cănd și la noi era la fel.
Cam atât am văzut din Amman și am decis să revenim pentru a-l descoperi mai bine, dar și pentru a vedea orașul Jerash, un vechi oras roman antic.
hai hui prin weekend 
